Mereu i-am admirat pe colectionari

Cred ca singura data cand am reusit sa fiu colectionar inrait si pasioanat a fost pe vremea surpizelor CinCin. Chiar reusisem sa am toata seria de fotbalisti, stiam si ordinea in care apareau si numele fiecaruia. Vremuri…

Desi nu am fost pasionat sa strang lucruri, cand vad cate un om cu astfele de pasiuni, desi percep si un dram de avaritie in actiunea asta, nu pot sa neg ca-l admir. Chiar m-am gandit intr-un moment filosofic ca, colectionarii traiesc mai mult decat restul oamenilor, nu de alta dar, mereu, pe la tot felul de mosi uitati de Barbos pe lume, prin sertare si garaje, se gasesc tot felul de minuni.

Stiu ca la un moment dat, cand nu exista internet si 1652101579 posturi tv,  apareau tot felul de reviste pentru pasionati si colectionari. Nu stiu cate  or mai aparea acuma…cred ca deja sunt subiect de colectie.

La final, asa de intrebare, las si o intrebare: colectionati ceva?

 

Marian Manea

4 Comments

  1. acum nu. colectionam surprize, am colectia intreaga de italia 90 de la guma turbo.
    in romania nu exista colectionari, ci „gatherers”, care strang toate cacaturile crezand ca, undeva, cand, cineva le la cumpara gunoiul pentru sume fabuloase.

    • Si de nu reusesc sa le vanda, candva, niste nepoti pasionati, au un punct de plecare…cu aceeasi speranta, desigur 🙂

Tu ce zici?