Inca o urasc pe Delia

Au trecut aproape 20 de ani, credeam ca mi-a trecut, dar nu, inca o urasc crunt pe Delia Matache. Se zice ca timpul vindeca, dar se pare ca ura mea este atat de mare incat timpul este pur si simplu neputincios. Nu stiu cum as reactiona daca as da ochii cu ea acum, dar pe vremea in care canta in N&D, daca o intalneam, as fi batut-o  numai in gura, ca pe coasa.

Dar hai sa povestesc despre motivul urii, sa nu credeti despre mine ca sunt oaresce vasluian ce una doua, de plictiseala si fara un motiv anume, are chef sa-i traga femeii un cap in gura. Initial nu am avut nimic cu ea. O blonda cantatoare ce la fel ca marea majoritate a celor ce activau in bransa, imitau. In afara de faptul ca o asemanam putin cu Balca Tözün, alte pareri despre Delia si trupa N&D nu aveam, nu erau pe nisa mea. Dar cum Dumnezeu e crud, o aliniere nefericita a astrelor a facut ca unul dintre colegii mei de camera din camin sa-si vanda locul, iar cumparatorul sa fie cel mai infocat fan N&D. Si aici a inceput totul. Asta, noul coleg lucra in armata, jandarm. Si avea program fix…la ora 5 dimineata se trezea, si cat se pregatea de plecare, la o ragalie de casetofon asculta doua melodii: Vino la mine si Tu alin alin alin. Asculta incet, in surdina, dar suficient sa ma faca sa-mi pun perna pe cap si sa incep sa-mi fac planuri cum s-o schilodesc pe viata pe Delia. Un an de zile, zi de zi, la ora 5 dimineata, aceleasi lamentari…Nu pot sa cred ca m-ai uitat…poate trezi ganduri criminale si in cel mai cerebral om.

Si, nu, asta nu era tot, Delia nu mi-a nenorocit doar diminetile, nu, ar fi fost prea frumos. Daca mergeam la o bere cu prietenii era imposibil ca la un moment dat din boxe sa nu se auda hitul vietii. Si se ducea dracu totul, ma ridicam de la masa, ieseam afara si nu reveneam pana nu eram sigur ca a terminat, dar seara era deja compromisa. Tot Delia este vinovata si de ratarea unor relatii. Odata, am fost invitat de o tipa sa merg cu ea la un concert…cand am auzit ca exista si N&D, n-am mai putut, am explodat si am luat la rand toate neamurile trupei …n-a mai vrut sa auda tipa de mine, a crezut ca’s nebun. Si eram, ca-mi ieseau bube pe piele de la prima aluzie, nici macar nu trebuia sa aud melodia . Alta data, tocmai ce eram pregatit sa-l trimit pe ala micu in subteran, cand din boxe, Delia…Nu pot sa cred ca m-ai uitat… si s-a dus dracu tot feng shuiul.

A trecut timpul, melodia asta a fost din ce in ce mai putin difuzata, iar eu, m-am intors la viata mea linistita…scapasem de Delia. Chiar si acum cand o mai vad pe la televizor in juriul de la iUmor, de fiecare data cand cadrul este pe ea, parca astept sa aud: Nu pot sa cred ca m-ai uitat… dar nu, n-o face si e bine.

Ei, dar ieri, eram pe autostrata. De ceva timp nu-mi mai merge radioul de la masina si cum am net pe telefon sa-mi pun si in cap, am pus you tube-ul sa-mi cante, asa, sa mai alunge din plictiseala. Fratele meu, nu stiu cum dracu, dar la un moment dat, ghici ce?  Ta,Ta,Ta,Ta,Ta… Nu pot sa cred ca m-ai uitat…si la 130 km/h am vazut negru in fata ochilor. Am tras o frana, am inchis telefonul, m-am dat jos din masina si mi-am aprins o tigara…da, inca o urasc.

 

Marian Manea

9 Comments

    • O fi, dar daca nu pot, nu pot…chiar si cand toata lumea vuia de piesa aia cu betia, am incercat sa o ascult…n-am putut.

  1. Amu no, fiecare avem povestile noastre triste! 😀 Eu ma bucur si in ziua de azi ca am scapat de Marius Dragomir si muzica lui „Kashai” … ferita Dumnezeu.

  2. lol.
    eu asa fac atunci cand aud „i wanna be with you, i wanna be with you baby”. de era mare slagar in 94 la mare.
    urasc melodia aia. adica mi se face rau cand o aud. orice as face, tre sa plec din locul unde se aude melodia aia

Tu ce zici?