Amintiri din copilarie, sau ce profesori mi-au ramas in minte

profesoriBă, azi e întâi iunie, încă mai este și ziua mea, așa că nu vă deranjați să-mi urați la mulți ani, mi-am urat singur 🙂 Partea mișto la ziua asta sunt amintirile, amintiri din vremuri apuse, când, considerăm noi acum când vedem coborârea din vârful curbei lui Gauss, aveam o viață lipsită de griji. Pe dracu lipsită de griji, dar astea le las pe alt’dată. Acum zic să-mi aduc aminte de trei dintre profii mei, nu de alta, dar unii chiar erau pitorești.

Am avut mulți profesori…insipizi, buni profesioniști, bătăuși, bețivi, blazați sau pur și simplu, profesori cum era madame Țecu, profă ce ar trebuii să apară pe prima pagină la căutarea pe google „milf romania” (nu am cautat,  poate chiar apare) 🙂

Mama’reta, de fapt și de drept o chema Marieta, preda limba rusă și mi-a fost dirigintă în clasele 5-8. Inițial, în tinerețile ei, a fost și diriginta lu’tata, iar clasa  mea a fost ultima turmă  păstorită, nu de alta, dar proaspăt ieșiți din comunism, ușor, ușor, s-a renunțat la predarea limbii ruse în școală. În concluzie, Mama’reta, a bătut cel puțin două generații.  Nu era înaltă, era chiar genul de femeie ce s-ar fi urcat pe un scăunel să-l poată privi în ochi pe Adrian copilu minune, dar dacă-ți frigea o palmă, simțeai că n’ai avut noroc în viață. Cele mai vii momente legate de Mama’reta, sunt cele în care cu mâna stângă-mi prindea gușa, de aici, de sub bărbie și cu o voce pițigăiată anunța apocalipsa:

Mănescule, fi-r-ar neamu’ tău al dreacu…. și, jap-jap, urmau două perechi de palme scurte, fără a elibera bărbia 🙂 Săr’mâna Doamnă, sper că sunteți bine.

Ion Nedelea, bețivul de Istorie. Dacă ciroza ar avea nevoie de o imagine reprezentativă, proful meu de istorie din liceu, ar fi imaginea perfectă. Cred că ăsta este profesorul ce mi-a plăcut cel mai mult. Trecând peste faptul că era un bețivan ratat și ieșeam de la orele lui aproape beți din cauza mirosului de alcool emanat, Nedelea venea la ore fără catalog, fără manuale și fără note. În fiecare oră, omul efectiv povestea și interacționa cu noi. Era pe programă, dar istoria lui Nedelea nu era de găsit în manualul de istorie, era  o istorie nescrisă, iar la final de oră, încheierea lui era următoarea: Bă, învățați sa citiți printre rânduri, că altfel, rămâneți proști și proștii trăiesc mult.

La final, am și o amintire neplăcută cu un profesor. Nu mai știu cum o cheamă pe tuta asta, dar mi-a predat în facultate dreptul internațional. O blondă insipidă ce venea la cursuri cu niște foi și ne citea ca prompterista fără a ridica ochii din ele, fără să se oprească. O oră întreagă citea. La un curs, o tot ținea una și bună cu tribunalul de la Haga. Ușor amuzat, senin și cretin, am întrebat-o:

Doamnă, în ce țară este Haga?

M-a privit bovin și mi-a răspuns…cred că în Danemarca…

M-am ridicat, i-am spus la revedere și a fost ultima oară când am mai asistat la cursurile ei de cacao.

Cam asta ar fi cu profii mei, chiar dacă pe unii nu i-am avut la inimă, pe alții i-am urât, la toți le mulțumesc, de la fiecare am învățat ceva. Voi cum stați?

Marian Manea

5 Comments

  1. Nu mai stiu cum era cu ei, dar il tin minte pe proful spagar de mate din liceu. In facultate… ii cautam pe astia ca sa scap mai repede.
    N-am avut prea mult noroc. Adica… au ramas vreo 4,5 cu care n-am facut treaba 😀

    • He,he,he…n’am prea avut parte de astfel de profesori. In afara de profa de chimie din liceu, materie ce nu mi-a placut, nám cotizat. Cu chimia era o poveste simpaticuta…sotul profei, pe timpul lu’ceasca, fusese mare scula politruca pe la clubul Rapid. La inceputul trimestrului, mergeam cu 2-3 colegi, imbracati in trening si-i explicam profei ca nu putem participa la orele dansei, pe motiv de fotbalisti la juniorii lui rapid. Aveam un patru din oficiu si la final, cu cafeluta si trei formule scrise pe tabla, media de cinci era asigurata.

  2. La Multi Ani maestre! 🙂 Despre asta o sa ma desfasor si eu pe larg … sper ca zilele astea … ca tot a terminat fiica’mea liceul si am trait niste deja’vu’uri 😀

Tu ce zici?