Ai caine, ti-l asumi

Cand ai hotarat ca ai nevoie de un animal de companie, un caine de exemplu, probabil nu te-ai gandit ca acest lucru presupune o multime de obligatii din partea ta. Du-l la veterinar, da-i mancare, scoate-l afara…deja esti sclav la patruped. Cu timpul, vei realizat despre ce este vorba, dar nu prea mai e loc de intors. E al tau si aia e…alegerea ta, responsabilitatea ta.

Eu, mi-am asumat lucrul asta. Si mi-am asumat si faptul ca trebuie sa fac lucrul acela scarbos si injositor…sa-i strang  cacatul. Ca da, cainii, au prostul obicei de-a defeca. De obicei, o fac in locuri imposibile, pe cel mai mare smoc de iarba, printre mladitele crescute pe langa un copac, sau pur si simplu, intr-o creanga cazuta pe jos. Parca-si bate joc de tine…uite fraiere, strange-l si pe asta. Si-l strang, ca-i de porc sa las in urma un rahat de caine. 365 de zile, 365 de rahati de caine…calculati voi. Un caine, traieste in medie 8-10 ani.

Aseara, in timp ce-mi plimbam cainele, in fata mea, un tip, o tipa si un beagle. Se vedea ca animalul biped era intr-o incercare primavarateca de rut, iar in momentul in care cainele si-a facut nevoile, intre cei doi amorezi, am sesizat ceva discutie contradictorie. Probabil, tipul, i-a explicat fetei ca-i sub demnitatea lui sa stranga rahatul si oricum e noapte. Cum am prostul obicei de-ai atentiona pe cei ce nu strang mizeria, nici aseara nu m-am dezis.

Hei, alo…de ce nu strangi rahatul? iar raspunsul a fost un ignor total. Si m-am enervat si am trantit-o pe aia cu: in pula mea, da’ia suntem o natie de cacanari. Si surpriza, tipul s-a activat si m-a luat de la obraz cu: da de ce vorbiti urat? Pai cum vrei fratele meu sa-ti vorbesc in momentul in care tu esti atat de nesimtit si lasi mizeria cainelui pe trotuar? Ce-ai, te simti lezat ca ti-am facut o observatie de bun simt cand esti cu prietena?

Dupa ce l-am luat tare, tipul mi-o tranteste cum ca n-am strans eu cacat cat a strans el si da, are si pungi. Hai sa moara ma-ta de nesimtit. Pai toti astia de nu strangeti cacatu, aveti pungi la voi sa nu va arda sectoristul! In timpul asta, gagica, cu capul plecat, mustacea. Vazand-o, am continuat…bah, ti-ai luat caine, asuma-ti si stransul cacatului, nu-l lasa in urma…Dupa ce faci lucrul acesta, te poti plange ca traieti intr-un oras mizerabil. Pana atunci, n-ai dreptul.

Marian Manea

8 Comments

    • Cred ca raspunsul e mai profund..tine de chestia aia cu cel mai bun prieten al omului si de ceva procente ce tin de urbanizarea României.

      • OMU’ pe lumea asta nu are prieteni, e un pradator, poate daca ar mai fi ceva deasupra lui sa-l haleasca! Cat despre urbanizare, asta nu e lucru bun, asfalt incins, betoane si canalizari imputite?!

  1. Eu am niste vecini prietenosi posesori de caine. In spatele masinii mele e tapetat cu rahat de caine. Mare minune sa umblu la portbagaj fara sa calc in vreunul. Stapanului ii e scarba sa-l adune de jos, mie nu mi-o fi sa calc in el si sa-l duc in casa. Tare mi-ar placea sa le las cadoul pe pres intr-o zi…

  2. Marine, adica al tau doar o data pe zi se ca… pardon, defecheaza? Pai esti norocos.

    Si mare dreptate ai cu „sclav la caine”, am ajuns si eu la concluzia ca la mine-n casa domneste tirania cainilor. Scoti potaile la orele obisnuite, ele fac pe romanticele – miros iarba si asculta pasarelele. Cand le ameninti ca-si iau bataie daca nu incep decantarea, hai, fie, un pipi sa nu zic ca-s naspa. Ne mai plimbam, ne mai invartim, nu mai iese nimic, hai acasa. Zece minute mai tarziu, mataiala mare – hai iar afara. Si incepe, nene, urgia maro de ma intreb daca nu le dau prea mult de mancare. Concluzia? Nu noi ne-am laut caini, ci cainii nostri si-au luat oameni.

    Acu, de curiozitate de om care strange mereu rahatu’ canin. Cand va apuca pe voi (sau pe copii, care aveti) nevoile deosebite in locuri unde nu-s nici macar bude d-alea ecologice mizere si va tupilati dupa un zid sau tufis – strangeti? Aia dilema. Ca care (sic!) ar fi diferenta?

    • La tufis/dupa zid in oras, n-am dat niciodata…daca e prin padure, departe de drum, acoperit cu frunze. Cu Cezara, cred ca odata sau de doua ori ne-am lovit de situatia asta si atunci am strans.

Tu ce zici?